Acum când am făcut o nouă trecere în revistă a cheltuielilor de la construcția școlii de misiune, mi-am amintit de o experiență pe care am avut-o cu Dumnezeu și pe care încerc să o pun aici în câteva cuvinte. Detaliile de mai jos sunt exacte, inclusiv sumele de bani menționate.
Se întâmpla în toamna târzie a anului 2010, la doar câteva luni după ce Alina și cu mine ne-am căsătorit. Stăteam în chirie într-o garsonieră de 25 mp și aveam mari dificultăți financiare. Salariile noastre împreună erau undeva între 1100 – 1200 RON. Plăteam chirie 150 EURO (cca. 600 RON atunci), facturile lunare erau aproximativ 100 RON, benzina lunară ne costa 400 RON. Nu avem nevoie de cunoștințe matematice aprofundate pentru a ne da seama că pur și simplu banii nu ne mai ajungeau pentru mâncare. În fiecare lună părinții noștri ne ajutau financiar atât cât puteau. A fost o perioadă lungă în care părinții ne-au ajutat constant, dar acum eram tineri căsătoriți, la casa noastră și nu doream să depindem de părinți. Nevoia ne împingea însă să cerem și să acceptăm ajutorul.
Atunci aveam un VW Golf 3 pe benzina care s-a defectat. Beneficiind de o reducere consistenta, reparația a costat 450 RON, dar fratele care mi-a reparat mașina era patron de service auto și a dorit să mă ajute și mai mult. Mi-a spus să ii plătesc cât pot acum iar restul luna viitoare. I-am plătit 150 RON urmând ca luna viitoare să ii plătesc restul de 300 RON. Luna viitoare însă, facturile curente au crescut la 300 RON pentru ca deja intraserăm în iarnă. Acum aveam de plată un total de 600 RON, 300 RON pentru reparația mașinii și 300 de lei pentru facturi, bani pe care pur și simplu nu ii aveam.
Era vineri după-masa… a fost momentul în care am decis să nu mai cerem ajutorul părinților, de fapt i-am zis Domnului ca nu vrem să cerem ajutorul nimănui, nici măcar nu vom spune nimănui despre provocarea cea mare. Așadar ne-am pus pe genunchi și ca un copil ne-am spus tot oful înaintea Domnului: “Vorbim doar cu Tine Doamne și așteptăm în tăcere ajutorul tău”
A venit duminica și am mers la biserică, apoi lunea… și am mers la muncă. Când m-am întors acasă, am luat Biblia pentru a citi și a mă ruga. Alina era la calculator încercând să îsi depună CV-rui pentru joburi mai bine plătite.
Când am deschis fermoarul bibliei, am văzut o imagine similară cu ceea ce vedeți voi în fotografia atașată. Mai multe foi ale bibliei erau îndoite și acolo era un plic pe care scria NON STOP CU ISUS, iar înăuntru erau 600 RON! Exact suma de care avem nevoie. Nu vorbisem cu nimeni, nu am cerut ajutorul nimănui, nici măcar nu am spus oamenilor provocarea pe care o aveam.
Ne-am rugat, am așteptat în tăcere ajutorul Domnului, iar El ne-a răspuns într-un mod care ne-a surprins, într-un mod care trezește vii emoții chiar și acum la aproape 13 ani de la acel moment.
Această experiență poate fi o încurajare pentru altcineva în afară de propria-mi persoană. Dumnezeu este același ieri, azi și în veci. El spune: “Căci eu sunt Domnul, eu nu mă schimb.”
Oricare ar fi nevoia, problema sau greutatea cu care te confrunți, vino înaintea Lui în rugăciune, așteaptă în tăcere ajutorul Lui iar El îți va onora credincioșia. Ști de ce? Pentru că El este credincios ieri, azi și pentru totdeauna.
Suntem binecuvântați pentru a fi o binecuvântare spre gloria Împăratului!
Florin Popa, Antananarivo, 5 Martie 2023
Misiune Madagascar 